Marca: Sandoz

Indicatii: Tratamentul simptomatic al formelor uşoare până la moderat severe ale demenţei Alzheimer. 
Tratamentul simptomatic al formelor uşoare până la moderat severe ale demenţei la pacienţii cu boala Parkinson idiopatică.
Contraindicatii:
Utilizarea acestui medicament este contraindicată la pacienţii cu: 
- hipersensibilitate la substanţa activă, alţi derivaţi carbamaţi sau la oricare dintre excipienţii utilizaţi în procesul de fabricare, 
- insuficienţă hepatică severă, întrucât nu s-a studiat în cadrul acestei populaţii.
Administrare:
Tratamentul trebuie iniţiat şi urmărit de un medic cu experienţă în diagnosticul şi tratamentul demenţei Alzheimer sau demenţei asociate bolii Parkinson. Diagnosticul trebuie stabilit pe baza criteriilor actuale. 
Tratamentul cu rivastigmină trebuie început numai dacă există un însoţitor care va monitoriza cu regularitate administrarea medicamentului de către pacient. 

Rivastigmina trebuie administrată de două ori pe zi, la masa de dimineaţă şi la masa de seară. 
Capsulele trebuie înghiţite întregi. 

Doza iniţială 
1,5 mg de două ori pe zi. 

Stabilirea dozei 
Doza iniţială este de 1,5 mg de două ori pe zi. Dacă această doză este bine tolerată după minim două săptămâni de tratament, doza poate fi crescută la 3 mg de două ori pe zi. De asemenea, creşteri ulterioare ale dozei la 4,5 mg şi apoi 6 mg de două ori pe zi trebuie să se bazeze pe toleranţa bună a dozei curente şi pot fi luate în considerare după minimum două săptămâni de tratament cu doza respectivă. 

Dacă pe parcursul tratamentului se observă reacţii adverse (de exemplu greaţă, vărsături, dureri abdominale sau pierderea apetitului alimentar), scădere în greutate sau agravarea simptomelor extrapiramidale (de exemplu tremor) la pacienţii cu demenţă asociată bolii Parkinson, acestea pot fi rezolvate prin neadministrarea uneia sau mai multor doze. Dacă reacţiile adverse persistă, doza zilnică 
trebuie redusă temporar la nivelul dozei anterioare bine tolerate sau tratamentul poate fi întrerupt. 

Doza de întreţinere 
Doza eficace este de 3 până la 6 mg de două ori pe zi; pentru a obţine beneficiul terapeutic maxim, pacienţii trebuie să utilizeze cea mai mare doză bine tolerată. Doza maximă zilnică recomandată este de 6 mg de două ori pe zi. 

Tratamentul de întreţinere poate fi continuat atât timp cât există un beneficiu terapeutic pentru pacient. 
Prin urmare, beneficiul clinic al rivastigminei trebuie reevaluat în mod regulat, mai ales la pacienţii trataţi cu doze mai mici de 3 mg de două ori pe zi. Dacă după 3 luni de tratament cu doza de întreţinere, ritmul de atenuare a simptomelor de demenţă ale pacientului nu s-a modificat în mod favorabil, tratamentul trebuie întrerupt. De asemenea, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului şi 
atunci când evidenţa beneficiului terapeutic nu mai există. 

Răspunsul individual la rivastigmină nu poate fi anticipat. Cu toate acestea, un efect mai puternic al tratamentului a fost observat la pacienţii cu boala Parkinson şi demenţă moderată. În mod similar, un efect mai puternic a fost observat la pacienţii cu boala Parkinson şi halucinaţii vizuale. 

Efectul terapeutic nu a fost studiat în studii placebo-controlate cu o durată mai mare de 6 luni. 

Re-iniţierea tratamentului 
Dacă tratamentul este întrerupt pentru mai mult de câteva zile, el trebuie reînceput cu o doză de 1,5 mg de două ori pe zi. Apoi, stabilirea dozei trebuie realizată aşa cum este descris mai sus. 

Insuficienţă renală şi hepatică 
Datorită expunerii crescute în caz de insuficienţă renală moderată şi insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, trebuie urmate cu stricteţe recomandările pentru stabilirea dozelor în funcţie de tolerabilitatea individuală. 

Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu au fost studiaţi 

Copii 
Rivastigmina nu este recomandată pentru utilizare la copii.
Actiune:
Rivastigmina este un inhibitor de acetil- şi butirilcolinesterază, de tip carbamat, presupunându-se a facilita neurotransmisia colinergică prin încetinirea metabolizării acetilcolinei eliberate de neuronii colinergici integri funcţional. Astfel, rivastigmina poate avea un efect de ameliorare în deficitele cognitive mediate colinergic ale demenţei asociate bolii Alzheimer şi bolii Parkinson. 

Rivastigmina interacţionează cu enzimele sale ţintă prin formarea unui complex covalent care inactivează temporar enzimele. La voluntarii tineri, sănătoşi, o doză orală de 3 mg scade activitatea acetilcolinesterazei (AChE) în LCR cu aproximativ 40% în primele 1,5 ore după administrare. 
Activitatea enzimei revine la nivelul iniţial după aproximativ 9 ore de la atingerea efectului inhibitor maxim. La pacienţii cu boala Alzheimer, inhibarea AChE în LCR de către rivastigmină a fost dependentă de doză până la 6 mg administrate de două ori pe zi, cea mai mare doză testată. Inhibarea activităţii butirilcolinesterazei în LCR, la 14 pacienţi cu Alzhemier trataţi cu rivastigmină, a fost similară cu cea a acetilcolinesterazei. 

Studii clinice privind demenţa Alzheimer 
Eficacitatea rivastigminei a fost stabilită prin utilizarea a trei metode de determinare independente, specifice, care au fost evaluate la intervale regulate în timpul perioadelor de tratament de 6 luni. 
Acestea includ ADAS-Cog. (evaluarea funcţiei cognitive pe baza performanţelor), CIBIC-Plus (o apreciere cuprinzătoare, generală a medicului asupra pacientului, care include informaţii de la însoţitor) şi PDS (o evaluare standardizată pe baza informaţiilor obţinute de la însoţitor asupra abilităţii pacientului de a desfăşura activităţi ale vieţii zilnice, cum sunt igiena personală, hrănirea, activitatea de a se îmbrăca, activităţi casnice cum sunt cumpărături, păstrarea capacităţii de a se orienta singur în împrejurimi, precum şi implicarea în activităţi legate de finanţe, etc.). 

Pacienţii studiaţi au obţinut un scor MMSE (Mini-Mintal State Examination - examinare a stării psihice minimale) cuprins între 10 şi 24.
Compozitie:
Fiecare ml conţine hidrogenotartrat de rivastigmină corespunzător la 2,0 mg rivastigmină bază. 

Lista excipienţilor 

Benzoat de sodiu 
Acid citric 
Citrat de sodiu 
Galben de chinolină (E104) 
Apă purificată
Precautii:
În general, incidenţa şi severitatea reacţiilor adverse creşte la doze mai mari. Dacă tratamentul este întrerupt pentru mai mult de câteva zile, el trebuie reiniţiat cu 1,5 mg de două ori pe zi, pentru a reduce posibilitatea apariţiei reacţiilor adverse (de exemplu vărsături). 

Stabilirea dozei: Reacţii adverse (de exemplu hipertensiune arterială şi halucinaţii la pacienţii cu demenţă Alzheimer şi agravarea simptomelor extrapiramidale, în special tremor, la pacienţii cu demenţă asociată bolii Parkinson) au fost observate la scurt timp după creşterea dozei. Acestea pot să răspundă la o reducere a dozei. În alte cazuri, rivastigmina a fost întreruptă. 

Tulburările gastro-intestinale cum sunt greaţa şi vărsăturile pot să apară în special la începutul tratamentului şi/sau la creşterea dozei. Aceste reacţii adverse apar mai frecvent la femei. Pacienţii cu boala Alzheimer pot să scadă în greutate. Inhibitorii de colinesterază, inclusiv rivastigmina, au fost asociaţi cu scăderea în greutate la aceşti pacienţi. În timpul tratamentului trebuie monitorizată greutatea pacientului. 

În cazul vărsăturilor severe asociate tratamentului cu rivastigmină, trebuie făcute ajustări adecvate ale dozei. Anumite cazuri de vărsături severe au fost asociate cu ruptură esofagiană. Aceste evenimente au apărut mai ales după creşteri ale dozei sau la doze mari de rivastigmină. 

Trebuie acţionat cu prudenţă când se administrează rivastigmină pacienţilor cu sindrom de nod sinusal sau tulburări de conducere (bloc sino-atrial, bloc atrio-ventricular). 

Rivastigmina poate determina creşterea secreţiei gastrice acide. Trebuie acţionat cu prudenţă la tratarea pacienţilor cu ulcer gastric sau duodenal sau pacienţilor predispuşi la aceste afecţiuni. 

Inhibitorii de colinesterază trebuie prescrişi cu precauţie la pacienţii cu istoric de astm bronşic sau boli pulmonare obstructive. 

Colinomimeticele pot induce sau agrava obstrucţia urinară şi crizele convulsive. Se recomandă prudenţă în tratarea pacienţilor predispuşi la astfel de boli. 

Nu a fost investigată utilizarea rivastigminei la pacienţii cu demenţă Alzheimer severă sau asociată bolii Parkinson, altor tipuri de demenţă sau altor tipuri de tulburări de memorie (de exemplu declinul cognitiv asociat cu vârsta) şi de aceea nu se recomandă utilizarea la aceste grupe de pacienţi. 

Asemenea altor colinomimetice, rivastigmina poate exacerba sau induce simptome extrapiramidale. 
Agravarea (inclusiv bradichinezie, dischinezie, tulburări de mers) şi o incidenţă crescută sau severitate crescută a tremorului au fost observate la pacienţii cu demenţă asociată bolii Parkinson. 
Aceste evenimente au dus la întreruperea administrării rivastigminei în unele cazuri (de exemplu întreruperi datorate tremorului 1,7% cu rivastigmină comparativ cu 0% cu placebo). În cazul acestor reacţii adverse este recomandată monitorizarea clinică.
Atentionari:
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje 

Boala Alzheimer poate determina o reducere progresivă a capacităţii de a conduce vehicule sau poate compromite capacitatea de a folosi utilaje. În plus, rivastigmina poate determina ameţeli şi somnolenţă, în special la începutul tratamentului sau la creşterea dozei. Prin urmare, rivastigmina are o influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Astfel, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje complexe a pacienţilor cu demenţă, trataţi cu rivastigmină, trebuie să fie evaluată periodic de către medicul curant.
Reactii adverse:
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate sunt cele gastro-intestinale, inclusiv greaţă (38%) şi vărsături (23%), în special în timpul stabilirii dozei. În studiile clinice, s-a observat că femeile sunt mai predispuse decât bărbaţii la reacţii adverse gastro-intestinale şi la scădere în greutate. 

Următoarele reacţii adverse, prezentate în tabelul 1, au fost cumulate la pacienţii cu demenţă Alzheimer tratată cu rivastigmină. 

Reacţiile adverse din tabelul 1 sunt enumerate în funcţie de frecvenţă şi de clasificarea MedRA pe aparate, sisteme şi organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (â‰¥1/10); frecvente (â‰¥1/100 la <1/10); mai puţin frecvente (â‰¥1/1000 la <1/100); rare (â‰¥1/10000 la <1/1000); foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). 

Tabelul 1 

Infecţii şi infestări 

Foarte rare 
Tulburări metabolice şi de nutriţie 
Foarte frecvente 
Tulburări psihice 
Frecvente 
Frecvente 
Mai puţin frecvente 
Mai puţin frecvente 
Foarte rare 
Tulburări ale sistemului nervos 
Foarte frecvente 
Frecvente 
Frecvente 
Frecvente 
Mai puţin frecvente 
Rare 
Foarte rare 

Tulburări cardiace 
Rare 
Foarte rare 

Tulburări vasculare 
Foarte rare 
Tulburări gastro-intestinale 
Foarte frecvente 
Foarte frecvente 
Foarte frecvente 
Frecvente 
Rare 
Foarte rare 
Foarte rare 
Cu frecvenţă necunoscută 

Tulburări hepatobiliare 
Mai puţin frecvente 

Infecţie urinară 

Anorexie 

Agitaţie 
Confuzie 
Insomnie 
Depresie 
Halucinaţii 

Ameţeală 
Cefalee 
Somnolenţă 
Tremor 
Sincopă 
Convulsii 
Simptome extrapiramidale (inclusiv agravarea bolii Parkinson) 

Angină pectorală 
Aritmii (de exemplu bradicardie, bloc atrio-ventricular, fibrilaţie atrială şi tahicardie) 

Hipertensiune arterială 

Greaţă 
Vărsături 
Diaree 
Dureri abdominale şi dispepsie 
Ulcer gastric şi duodenal 
Hemoragie gastro-intestinală 
Pancreatită 
Anumite cazuri de vărsături severe au fost asociate cu ruptură esofagiană 

Valori crescute ale testelor funcţiei hepatice 

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului 
subcutanat 
Frecvente 
Rare 
Cu frecvenţă necunoscută 
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare 
Frecvente 
Frecvente 
Mai puţin frecvente 
Investigaţii diagnostice 
Frecvente 

Următoarele reacţii adverse suplimentare au fost observate cu rivastigmină plasturi transdermici: anxietate, delir, pirexie (frecvente). 

Tabelul 2 indică reacţiile adverse raportate la pacienţi cu demenţă asociată bolii Parkinson, trataţi cu rivastigmină. 

Tabelul 2 

Tulburări metabolice şi de nutriţie 
Frecvente 
Frecvente 
Tulburări psihice 
Frecvente 
Frecvente 
Frecvente 
Tulburări ale sistemului nervos 
Foarte frecvente 
Frecvente 
Frecvente 
Frecvente 
Frecvente 
Frecvente 
Frecvente 
Mai puţin frecvente 
Tulburări cardiace 
Frecvente 
Mai puţin frecvente 
Mai puţin frecvente 
Tulburări gastro-intestinale 
Foarte frecvente 
Foarte frecvente 
Frecvente 
Frecvente 
Frecvente 
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat 
Frecvente 
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv 
Frecvente 
Tulburări generale şi la nivelul locului 
de administrare 
Frecvente 
Frecvente 

Hipersudoraţie 
Erupţie cutanată 
Prurit 

Oboseală şi astenie 
Stare generală de rău 
Cădere accidentală 

Scădere în greutate 

Anorexie 
Deshidratare 

Insomnie 
Anxietate 
Agitaţie 

Tremor 
Ameţeală 
Somnolenţă 
Cefalee 
Agravarea bolii Parkinson 
Bradichinezie 
Dischinezie 
Distonie 

Bradicardie, 
Fibrilaţie atrială 
Bloc atrio-ventricular 

Greaţă 
Vărsături 
Diaree 
Dureri abdominale şi dispepsie 
Hipersecreţie salivară 

Hipersudoraţie 

Rigiditate musculară 

Oboseală şi astenie 
Tulburări de mers 

Tabelul 3 prezintă numărul şi procentajul de pacienţi din studiul clinic specific cu durata de 24 de săptămâni realizat cu rivastigmină la pacienţi cu demenţă asociată bolii Parkinson cu evenimente adverse pre-definite care pot reflecta agravarea simptomelor parkinsoniene. 

Tabelul 3 

Evenimente adverse pre-definite care pot reflecta agravarea simptomelor parkinsoniene la pacienţii cu demenţă asociată bolii Parkinson 
Total pacienţi studiaţi 
Total pacienţi cu evenimente adverse pre-definite 
Tremor 
Cădere 
Boala Parkinson (agravare) 
Hipersecreţie salivară 
Dischinezie 
Parkinsonism 
Hipochinezie 
Tulburări de mişcare 
Bradichinezie 
Distonie 
Tulburări de mers 
Rigiditate musculară 
Tulburări de echilibru 
Rigiditate musculo-scheletică 
Frisoane 
Disfuncţie motorie
Supradozaj:
Simptome 
Cele mai multe cazuri de supradozaj accidental nu au fost asociate cu nici un semn clinic sau simptom şi aproape toţi pacienţii implicaţi au continuat tratamentul cu rivastigmină. Când simptomele au apărut, ele au inclus greaţă, vărsături şi diaree, hipertensiune arterială sau halucinaţii. De asemenea, datorită efectului vagotonic cunoscut al inhibitorilor de colinesterază asupra ritmului cardiac, pot să apară 
bradicardie şi/sau sincopă. Într-un singur caz s-a semnalat ingerarea a 46 mg; după tratamentul de întreţinere, pacientul şi-a revenit complet în 24 ore. 

Tratament 
Deoarece rivastigmina are un timp de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 1 oră şi o durată de inhibare a acetilcolinesterazei de aproximativ 9 ore, se recomandă ca, în cazurile de supradozaj asimptomatic, să nu se mai administreze doze ulterioare de rivastigmină în următoarele 24 ore. În 
supradozajul însoţit de greaţă şi vărsături severe, trebuie avută în vedere utilizarea de antiemetice. Dacă este necesar, trebuie administrat tratament simptomatic pentru alte reacţii adverse. 

În supradozajul masiv, poate fi utilizată atropina. Se recomandă administrarea intravenoasă a unei doze iniţiale de 0,03 mg sulfat de atropină/kg, continuându-se cu doze în funcţie de răspunsul clinic. Nu este recomandată utilizarea scopolaminei ca antidot.
Interactiuni cu alte medicamente:
Ca inhibitor de colinesterază, rivastigmina poate potenţa în timpul anesteziei efectele miorelaxantelor de tip succinilcolină. Se recomandă prudenţă în alegerea anestezicelor. Dacă este cazul, se poate avea în vedere posibilitatea ajustării dozei sau întreruperea temporară a tratamentului. 

Având în vedere efectele farmacodinamice, rivastigmina nu trebuie administrată concomitent cu alte substanţe colinomimetice şi poate interfera cu acţiunea medicamentelor anticolinergice. 

Nu s-au observat interacţiuni farmacocinetice între rivastigmină şi digoxină, warfarină, diazepam sau fluoxetină în studiile la voluntari sănătoşi. Creşterea timpului de protrombină, indusă de warfarină, nu este afectată de administrarea de rivastigmină. Nu au fost observate efecte imprevizibile asupra conducerii intracardiace după administrarea concomitentă de digoxină şi rivastigmină. 

Având în vedere calea de metabolizare, interacţiunile cu alte medicamente sunt puţin probabile, deşi rivastigmina poate inhiba metabolizarea mediată de butirilcolinesterază a altor substanţe.
Sarcina si alaptarea:
Pentru rivastigmină nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide. Nu au fost observate efecte asupra fertilităţii sau dezvoltării embriofetale la şobolan şi iepure, cu excepţia dozelor care au produs toxicitate maternă. În studii peri/postnatale la şobolan, s-a observat o creştere a timpului de gestaţie. Rivastigmina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar.
La animale, rivastigmina se excretă în lapte. Nu se cunoaşte dacă rivastigmina se excretă şi în laptele matern la om. Prin urmare, femeile aflate în tratament cu rivastigmină nu trebuie să alăpteze.
Prezentare ambalaj:
Soluţie galbenă, transparentă. 

Flacon din sticlă brună tip III prevăzut cu sistem de închidere securizat pentru copii, însoţit de un tub de adâncime şi dop care se centrează automat. Flacon a 50 ml sau 120 ml. Soluţia orală este însoţită de o seringă pentru dozare orală, ambalată în tub de plastic.

Socant! Farmacistii nu vor sa stii asta!!! Poti gasi RIVASTIGMINA SANDOZ 2mg/ml X 1 SOL. ORALA 2mg/ml SANDOZ GMBH la pretul cel mai mic. Ala cum!