Marca:  Albert Hohlkorper

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
RILUTEK 50 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine riluzol 50 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimatele au formă de capsulă, de culoare albă, inscripţionate cu “RPR 202” pe una dintre feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
RILUTEK este indicat pentru prelungirea vieţii sau a perioadei până la instituirea ventilaţiei mecanice
 la pacienţii cu scleroză laterală amiotrofică (SLA). Studiile clinice au demonstrat că RILUTEK prelungeşte supravieţuirea la pacienţii cu SLA (vezi
 pct. 5.1). Supravieţuirea a fost definită în funcţie de pacienţii care au supravieţuit neintubaţi în vederea ventilaţiei mecanice şi fără traheotomie. Nu există dovezi că RILUTEK are efecte terapeutice asupra funcţiei motorii, funcţiei pulmonare,
 fasciculaţiilor, forţei musculare şi simptomelor motorii. RILUTEK nu s-a dovedit a fi eficace în
 stadiile avansate ale SLA. Siguranţa şi eficacitatea RILUTEK au fost studiate numai în SLA. De aceea, RILUTEK nu trebuie
 utilizat la pacienţii cu orice alte forme de boală a neuronului motor. 4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul cu RILUTEK trebuie iniţiat numai de către medici specialişti, cu experienţă în
 tratamentul bolilor neuronului motor. Doze
Doza recomandată la adulţi şi persoane vârstnice este de 100 mg pe zi (50 mg la interval de 12 ore).
Nu este de aşteptat o creştere semnificativă a beneficiului la administrarea de doze zilnice mai mari.
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
RILUTEK nu este recomandat pentru utilizare la pacienţii cu insuficienţă renală, deoarece nu s-au
 efectuat studii cu doze repetate la această grupă de pacienţi (vezi pct. 4.4). Persoane vârstnice
Pe baza datelor de farmacocinetică, nu există instrucţiuni speciale pentru utilizarea RILUTEK la
 această grupă de pacienţi. Insuficienţă hepatică
Copii şi adolescenţi
RILUTEK nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi, din cauza lipsei datelor privind
 siguranţa şi eficacitatea riluzolului în oricare dintre bolile neurodegenerative care apar la copii sau adolescenţi. Mod de administrare
Administrare orală
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Boală hepatică sau valori iniţiale ale transaminazelor de 3 ori mai mari decât limita superioară a
 valorilor normale. Paciente gravide sau care alăptează.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Insuficienţă hepatică
Riluzolul trebuie prescris cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de disfuncţie hepatică sau la cei cu
 valori uşor crescute ale transaminazelor plasmatice (ALT/SGPT; AST/SGOT până la o valoare de 3 ori mai mare decât limita superioară a valorilor normale (LSVN)), ale bilirubinei şi/sau gama-glutamil transferazei (GGT). Creşterea valorilor faţă de cele iniţiale pentru mai multe teste funcţionale hepatice (mai ales bilirubină crescută) trebuie să excludă utilizarea riluzolului (vezi
pct. 4.8). Ca urmare a riscului de apariţie a hepatitei, transaminazele plasmatice, inclusiv ALT, trebuie să fie
 măsurate înaintea şi în timpul tratamentului cu riluzol. ALT trebuie măsurată în fiecare lună în timpul primelor 3 luni de tratament, la fiecare 3 luni în restul primului an şi apoi periodic. Monitorizarea trebuie făcută mai des la pacienţii care prezintă valori mari ale ALT. Tratamentul cu riluzol trebuie întrerupt dacă valorile ALT ating de 5 ori LSVN. Nu există experienţă
 privind reducerea dozei sau readministrarea ulterioară la pacienţii care au dezvoltat o creştere a ALT de până la 5 ori LSVN. În această situaţie, nu poate fi recomandată readministrarea riluzolului la pacienţi. Neutropenie
Pacienţii trebuie atenţionaţi să-şi informeze medicii despre apariţia oricărei afecţiuni febrile.
Anunţarea/apariţia unei afecţiuni febrile trebuie să determine medicii să verifice imediat numărul
 leucocitelor şi să întrerupă tratamentul cu riluzol în caz de neutropenie (vezi pct. 4.8). Boală pulmonară interstiţială
Au fost raportate cazuri de boală pulmonară interstiţială la pacienţi trataţi cu riluzol; unele dintre
 acestea au fost severe (vezi pct. 4.8). Dacă apar simptome respiratorii, cum ar fi tuse uscată şi/sau dispnee, trebuie efectuată radiografie toraco-pulmonară; în cazul identificării unor imagini sugestive pentru boală pulmonară interstiţială (de exemplu opacităţi pulmonare difuze bilateral), tratamentul cu
 riluzol trebuie întrerupt imediat. În majoritatea cazurilor raportate, simptomele s-au remis după întreruperea administrării medicamentului şi tratament simptomatic. Insuficienţă renală
Nu s-au efectuat studii cu doze repetate la pacienţi cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu au fost efectuate studii care să evalueze interacţiunile riluzolului cu alte medicamente. Studiile in vitro care au utilizat preparate hepatice microzomale umane sugerează că CYP 1A2 este
 principala izoenzimă implicată în metabolizarea oxidativă iniţială a riluzolului. Este posibil ca inhibitorii CYP 1A2 (de exemplu cafeină, diclofenac, diazepam, nicergolină, clomipramină,
 imipramină, fluvoxamină, fenacetină, teofilină, amitriptilină şi chinolone) să scadă eliminarea riluzolului, în timp ce inductorii CYP 1A2 (de exemplu fumul de ţigară, mâncarea preparată la grătar,
 rifampicina şi omeprazolul) ar putea creşte eliminarea riluzolului. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
RILUTEK este contraindicat în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3 şi 5.3).
Nu există experienţă clinică cu riluzol la femeile gravide.
Alăptarea
RILUTEK este contraindicat la femei care alăptează (vezi pct. 4.3 şi 5.3).
Nu se cunoaşte dacă riluzolul se excretă în laptele uman.
Fertilitatea
Studiile de fertilitate efectuate la şobolan au evidenţiat afectarea uşoară a funcţiei de reproducere şi a
 fertilităţii la doze de 15 mg/kg şi zi (care sunt mai mari decât doza terapeutică), probabil din cauza sedării şi letargiei.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi despre posibilitatea apariţiei de ameţeli sau vertij şi sfătuiţi să nu conducă
vehicule şi să nu folosească utilaje dacă apar astfel de simptome.
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
În studiile de fază III efectuate la pacienţi cu SLA trataţi cu riluzol, cele mai frecvent raportate reacţii
 adverse au fost astenie, greaţă şi modificări ale testelor funcţionale hepatice. Rezumatul reacţiilor adverse sub formă de tabel
Reacţiile adverse sunt enumerate mai jos, clasificate în funcţie de frecvenţa acestora, definită prin
 următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)Descrierea reacţiilor adverse selectate
Tulburări hepatobiliare
De obicei, creşteri ale valorilor concentraţiei plasmatice ale alanin-aminotransferazei apar în decurs de
 3 luni după începerea tratamentului cu riluzol; acestea sunt în general tranzitorii, iar valorile revin sub dublul LSVN după 2 până la 6 luni, în cazul continuării tratamentului. Aceste creşteri se pot asocia cu icter. La pacienţii (n=20) din studii clinice cu creşteri ale ALT de peste 5 ori mai mari decât LSVN,
 tratamentul a fost întrerupt şi valorile au revenit, în majoritatea cazurilor, sub dublul LSVN în 2 până la 4 luni (vezi pct. 4.4). Datele din studiile clinice indică faptul că pacienţii asiatici pot fi mai susceptibili la apariţia de
 rezultate anormale la testele funcţiei hepatice – 3,2% (194 din 5995) din pacienţii asiatici şi 1,8% (100 din 5641) din pacienţii caucazieni. Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
 permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
 naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V. 4.9 Supradozaj
În cazuri izolate, au fost observate simptome neurologice şi psihice, encefalopatie toxică acută cu
 stupor, comă şi methemoglobinemie. În caz de supradozaj, tratamentul este simptomatic şi de susţinere. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte medicamente pentru sistemul nervos, codul ATC: N07XX02
Mecanism de acţiune
Deşi patogenia SLA nu este complet elucidată, se pare că glutamatul (neurotransmiţătorul excitator
 principal din sistemul nervos central) joacă un rol în moartea celulelor din cadrul acestei boli. Se presupune că riluzolul acţionează prin inhibarea proceselor care implică glutamatul. Mecanismul de
 acţiune este neclar. Eficacitate şi siguranţă clinică
Într-un studiu, 155 pacienţi au fost randomizaţi pentru administrare de riluzol 100 mg pe zi (50 mg de
 două ori pe zi) sau placebo şi au fost urmăriţi timp de 12 până la 21 de luni. Supravieţuirea, definită în paragraful al doilea al pct. 4.1, a fost semnificativ mai mare la pacienţii cărora li s-a administrat
 riluzol, comparativ cu cei trataţi cu placebo. Valoarea mediană a timpului de supravieţuire a fost de 17,7 luni pentru riluzol, comparativ cu 14,9 luni pentru placebo. Într-un studiu doză-răspuns, 959 pacienţi cu SLA au fost randomizaţi într-unul din patru grupuri
 terapeutice: riluzol 50, 100, 200 mg pe zi sau placebo şi au fost urmăriţi timp de 18 luni. La pacienţii trataţi cu riluzol 100 mg pe zi, supravieţuirea a fost semnificativ mai mare comparativ cu cei trataţi cu placebo. Efectul riluzolului la 50 mg pe zi nu a fost semnificativ statistic comparativ cu placebo, iar efectul riluzolului la 200 mg pe zi a fost comparabil cu cel la 100 mg pe zi. Valoarea mediană a timpului de supravieţuire a fost de aproximativ 16,5 luni pentru riluzol 100 mg pe zi, comparativ cu 13,5 luni cu placebo. Într-un studiu pe grupuri paralele realizat pentru evaluarea eficacităţii şi siguranţei riluzolului la
 pacienţi într-un stadiu avansat al bolii, timpul de supravieţuire şi funcţia motorie sub riluzol nu au fost diferite semnificativ statistic faţă de placebo. În acest studiu, majoritatea pacienţilor au avut o capacitate vitală sub 60%. Într-un studiu dublu-orb, controlat cu placebo, realizat pentru a evalua eficacitatea şi siguranţa
 riluzolului la pacienţi japonezi, 204 pacienţi au fost randomizaţi pentru administrare de riluzol 100 mg pe zi (50 mg de două ori pe zi) sau placebo şi au fost urmăriţi timp de 18 luni. În acest studiu, criteriile de evaluare a eficacităţii au fost incapacitatea de a merge singur, pierderea funcţiei membrelor superioare, traheostomie, necesitatea ventilaţiei mecanice, alimentare pe sondă gastrică sau deces. La pacienţii trataţi cu riluzol, supravieţuirea fără traheostomie nu a fost diferită semnificativ faţă de cei trataţi cu placebo. Cu toate acestea, puterea acestui studiu de a detecta diferenţe între grupurile terapeutice a fost mică. Meta-analiza care a inclus acest studiu şi pe cele descrise mai sus a relevat un efect mai puţin marcat al riluzolului asupra ratei de supravieţuire, comparativ cu placebo, cu toate că diferenţele au rămas semnificative statistic. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica riluzolului a fost evaluată la voluntari sănătoşi de sex masculin după o administrare
 unică pe cale orală de 25 până la 300 mg şi după administrare pe cale orală de doze repetate de 25 până la 100 mg, de două ori pe zi. Concentraţiile plasmatice au crescut liniar cu doza, iar profilul farmacocinetic este independent de doză. După administrări repetate (10 zile de tratament cu 50 mg riluzol de două ori pe zi), concentraţia plasmatică a riluzolului nemodificat a crescut de două ori, iar starea de echilibru a fost atinsă în mai puţin de 5 zile. Absorbţie După administrare pe cale orală, riluzolul se absoarbe rapid, atingând concentraţia plasmatică maximă
 în 60 până la 90 minute (Cmax=173 ± 72 (DS) ng/ml). Aproximativ 90% din doză se absoarbe, iar biodisponibilitatea absolută este de 60 ± 18%. Viteza şi gradul absorbţiei sunt reduse atunci când riluzolul este administrat cu alimente cu conţinut
 lipidic mare (scădere a Cmax de 44%, scădere a ASC de 17%). Distribuţie
Riluzolul se distribuie în proporţie mare în tot organismul şi s-a dovedit că traversează bariera
 hemato-encefalică. Volumul aparent de distribuţie al riluzolului este de aproximativ 245 ± 69 l (3,4 l/kg). Riluzolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 97%, în special de
 albumina plasmatică şi de lipoproteine. Metabolizare
În plasmă, riluzolul se regăseşte predominant nemodificat şi este metabolizat intensiv în principal la
 nivelul citocromului P450 şi, ulterior, prin glucuronoconjugare. Studii in vitro, pe preparate hepatice umane, au demonstrat că 1A2 este principala izoenzimă a citocromului P450 implicată în metabolizarea riluzolului. În urină, sunt identificaţi ca metaboliţi trei derivaţi fenolici, un ureo-derivat, precum şi riluzol nemodificat. Mecanismul principal de metabolizare a riluzolului este oxidarea iniţială de către izoenzima 1A2 a
 citocromului P450 cu producere de N-hidroxi-riluzol (RPR112512), metabolitul activ principal al riluzolului. Acest metabolit este rapid glucuronoconjugat în O- şi N-glucuronoconjugaţi.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 9 până la 15 ore. Riluzolul se elimină în
 principal prin urină. Excreţia urinară totală realizează eliminarea a aproximativ 90% din doză. Glucuronoconjugaţii
 reprezintă mai mult de 85% din metaboliţii din urină. Numai 2% din doză a fost regăsită în urină sub
 formă de riluzol nemodificat. Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
După administrarea pe cale orală a unei doze unice de 50 mg riluzol, nu s-au observat diferenţe
 semnificative între parametrii farmacocinetici ai riluzolului la pacienţii cu insuficienţă renală cronică moderată sau severă (clearance al creatininei între 10 şi 50 ml/min) faţă de voluntarii sănătoşi. Persoane vârstnice
Parametrii farmacocinetici ai riluzolului după administrare repetată (4,5 zile de tratament cu 50 mg
 riluzol, de două ori pe zi) nu sunt afectaţi la vârstnici (>70 de ani). Insuficienţă hepatică
ASC a riluzolului după o doză unică administrată oral de 50 mg creşte de aproximativ 1,7 ori la
 pacienţii cu insuficienţă hepatică cronică uşoară şi de aproximativ 3 ori la pacienţii cu insuficienţă hepatică cronică moderată.
Rasă
Un studiu clinic efectuat pentru evaluarea farmacocineticii riluzolului şi metabolitului său N-hidroxiriluzol
 după administrarea repetată, pe cale orală, de 2 ori pe zi, timp de 8 zile, la 16 bărbaţi sănătoşi japonezi şi 16 bărbaţi sănătoşi caucazieni a arătat în grupul subiecţilor japonezi o expunere mai redusă la riluzol (Cmax 0,85 [IÎ 90% 0,68-1,08] şi ASCinf. 0,88 [IÎ 90% 0,69-1,13] şi o expunere similară la
 metabolit. Semnificaţia clinică a acestor rezultate nu este cunoscută. 5.3 Date preclinice de siguranţă
La şobolan şi şoarece, riluzolul nu a dovedit potenţial carcinogen.
Studiile standard de genotoxicitate realizate cu riluzol au fost negative. Studiile cu metabolitul activ
 principal al riluzolului au avut rezultate pozitive în două teste in vitro. Studiile intensive cuprinzând alte şapte teste standard in vivo sau in vitro nu au relevat un potenţial genotoxic al metabolitului. Pe baza acestor date şi ţinând cont de rezultatele negative ale studiilor de carcinogeneză efectuate cu riluzol la şoarece şi şobolan, efectul genotoxic al acestui metabolit nu este considerat relevant la om. În studii de toxicitate subacută şi cronică la şobolani şi maimuţe, s-au observat în mod inconstant
 reducerea parametrilor celulelor roşii şi/sau alterarea parametrilor hepatici. La câine, s-a observat anemie hemolitică. Într-un singur studiu de toxicitate, absenţa corpului luteal a fost semnalată cu o incidenţă mai mare la
 ovarele femelelor de şobolan tratate cu riluzol, comparativ cu grupul martor. Acest caz izolat nu a fost semnalat în niciun alt studiu sau la nicio altă specie. Toate aceste constatări s-au făcut la doze mai mari de 2-10 ori decât doza de 100 mg pe zi
 recomandată la om. La femelele şobolan gestante s-a observat traversarea placentei de către riluzolul marcat cu 14C. La
 şobolan, riluzolul a redus rata sarcinii şi numărul de implantări la niveluri de expunere de cel puţin două ori expunerea sistemică la om în cadrul tratamentului clinic. În studiile privind funcţia de reproducere la animale, nu s-au observat malformaţii. Riluzolul marcat cu 14C a fost detectat în laptele femelelor şobolan.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Fosfat de calciu dibazic anhidru
Celuloză microcristalină
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Croscarmeloză sodică
Film:
Hipromeloză
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Comprimatele sunt ambalate în blistere opace din PVC/aluminiu.
Fiecare ambalaj conţine 56 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Aventis Pharma S.A.
20 avenue Raymond Aron
F-92165 Antony Cedex
Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EU/1/96/010/001
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: 10 iunie 1996
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 10 iunie 2006

Socant! Farmacistii nu vor sa stii asta!!! Poti gasi RILUTEK 50 mg x 56 COMPR. FILM. 50mg AVENTIS PHARMA SA - SANOFI la pretul cel mai mic. Ala cum!