Marca: MCNEIL PRODUCTS LIMITED

Indicații

Clorhidratul de loperamidă este indicat pentru tratamentul simptomatic al diareii acute şi cronice. 
La pacienţii cu ileostomie poate fi utilizat pentru a reduce numărul şi volumul scaunelor şi pentru a mări consistenţa acestora. 
Dozaj

Adulţi şi copii cu vârsta cuprinsă între 6-17 ani 
Diaree acută: doza iniţială recomandată este de 2 capsule (4 mg) pentru adulţi şi o capsulă (2 mg) pentru copii, după fiecare scaun diareic. . 
Diaree cronică: doza iniţială este de 2 capsule (4 mg) pe zi pentru adulţi şi o capsulă (2 mg) pe zi pentru copii: această doză iniţială trebuie ajustată până la obţinerea a 1-2 scaune solide pe zi, rezultat la care se ajunge de obicei cu o doză de întreţinere de 1-6 capsule (2- 12 mg) pe zi. 
Doza maximă recomandată pentru diareea acută şi cronică este de 8 capsule (16 mg) pe zi la adulţi: la copii, doza trebuie ajustată în funcţie de greutatea corporală (3 capsule/20 kg) dar care nu trebuie să depăşească un maxim de 8 capsule pe zi. 
Mod de administrare

Capsulele pot fi înghiţite cu lichid. 
Copii cu vârsta între 2 şi 5 ani 
Pentru tratamentul cu clorhidrat de loperamidă la copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 6 ani se utilizează forme farmaceutice adecvate. 
Există data limitate cu privire la administrarea medicamentului la copii cu vârsta sub 12 ani. 
Copii cu vârsta sub 2 ani 
Clorhidratul de loperamidă nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 2 ani. 
Vârstnici 
Nu este necesară o ajustare a dozelor pentru vârstnici. 
Afectarea funcţiei renale 
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu funcţie renală afectată. 
Afectarea funcţiei hepatice 
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu afectare a funcţiei hepatice, clorhidratul de loperamidă trebuie utilizat cu precauţie la astfel de pacienţi datorită metabolizării reduse la primul pasaj hepatic (vezi pct. 4.4). 
Contraindicații

Hipersensibilitate la clorhidratul de loperamidă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1. Copii cu vârsta sub 6 ani. 
Imodium 2 mg, capsule nu trebuie utilizat ca tratament de bază: 
la pacienţii cu dizenterie acută, caracterizată prin scaune cu sânge şi febră mare, 
la pacienţii cu colită ulceroasă acută, 
la pacienţii cu enterocolită bacteriană produsă de microorganisme agresive, inclusiv Salmonella, Shigella şi Campylobacter, 
la pacienţii cu colită pseudomembranoasă asociată cu utilizarea antibioticelor cu spectru larg. 
În general, Imodium nu trebuie utilizat când trebuie evitată inhibarea peristaltismului datorită posibilului risc de consecinţe semnificative, inclusiv ileusul, megacolonul şi megacolonul toxic. Administrarea de Imodium trebuie întreruptă prompt dacă apar constipaţie, distensie abdominală sau ileus.

Atenționări

Tratamentul diareii cu Imodium este numai simptomatic. Ori de câte ori poate fi determinată etiologia de bază, trebuie administrat tratamentul specific, dacă este adecvat (sau când este indicat). 
La pacienţii cu diaree, în special copii, poate să apară o depresie hidro-electrolitică. În aceste cazuri, cea mai importantă măsură este admistrarea adecvată de fluide şi tratamentul electrolitic de substituţie. 
Clorhidratul de loperamidă nu trebuie administrat la copii cu vârsta între 2 şi 6 ani fără prescripţia sau supravegherea medicului. 
În cazul diareii acute, dacă nu se observă nicio ameliorare în 48 ore de la începerea tratamentului, trebuie întreruptă administrarea clorhidratului de loperamidă şi se va reevalua schema de tratament. 
În cazul pacienţilor cu SIDA trataţi cu clorhidrat de loperamidă pentru diaree, tratamentul trebuie întrerupt la primele semne de distensie abdominală. La pacienţii bolnavi de SIDA trataţi cu clorhidrat de  loperamidă s-au raportat cazuri izolate de colită infecţioasă şi megacolon toxic, produs de agenţi patogeni bacterieni şi virali. 
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu afectare hepatică, clorhidratul de loperamidă trebuie utilizat cu precauţie la asemenea pacienţi datorită metabolizării reduse la primul pasaj. Pacienţii cu disfuncţie hepatică trebuie monitorizaţi îndeaproape pentru a observa semne de toxicitate la nivelul SNC. 
Deoarece medicamentul este metabolizat în cea mai mare parte şi metaboliţii sau medicamentul nemetabolizat sunt excretaţi în fecale, nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu tulburări renale. 
Au fost raportate evenimente cardiace, inclusiv prelungirea intervalului QT și torsada vârfurilor, în asociere cu supradozajul. Unele cazuri s-au soldat cu deces (vezi pct. 4.9). Pacienții nu trebuie să depășească doza și/sau durata recomandată a tratamentului.

Prospect

http://www.anm.ro/_/_PRO/PRO_11594_29.03.19.pdf

Socant! Farmacistii nu vor sa stii asta!!! Poti gasi Imodium 2mg x 6cps la pretul cel mai mic. Ala cum!