Marca: MCNEIL PRODUCTS LIMITED

Indicații

Imodium este indicat pentru tratamentul simptomatic al diareei acute şi cronice. La pacienţii cu ileostomie poate fi utilizat pentru a reduce numărul şi volumul scaunelor şi pentru a mări consistenţa acestora. 
Dozaj

Adulţi şi copii cu vârsta între 6-17 ani 
Comprimatul orodispersabil trebuie aşezat pe limbă. Comprimatul se va dizolva şi va fi înghiţit cu salivă. Nu este necesar consumul de lichide pentru comprimatul orodispersabil.Diareea acută 
Doza iniţială este de 2 comprimate orodispersabile (4 mg) şi 1 comprimat orodispersabil (2 mg) pentru copii, urmate de 1 comprimat orodispersabil (2 mg) după fiecare scaun diareic.Diareea cronică 
-Doza iniţială este de 2 comprimate orodispersabile (4 mg) pe zi pentru adulţi şi 1 comprimat orodispersabil (2 mg) pe zi pentru copii. 
Acestă doză iniţială trebuie ajustată până la obţinerea a 1-2 scaune solide pe zi, rezultat la care se ajunge de obicei cu o doză zilnică de întreţinere de 1-6 comprimate orodispersabile (2–12 mg). 
Doza maximă recomandată pentru diareea acută şi cronică este de 8 comprimate (16 mg) pe zi la adulţi; la copii, doza trebuie ajustată în funcţie de greutatea corporală (3 comprimate/20 kg), dar care nu trebuie să depăşească un maxim de 8 comprimate pe zi.Copii cu vârsta între 2 – 6 ani: 
Comprimatele orodispersabile nu trebuie utilizate la copii cu vârsta sub 6 ani.Copii cu vârsta sub 2 ani: 
Clorhidratul de loperamidă nu trebuie utilizat la copii cu vârsta mai mică de 2 ani.Vârstnici 
Nu este necesară o ajustare a dozelor pentru vârstnici.Afectarea funcţiei renale 
Nu este necesară o ajustare a dozelor pentru pacienţii cu funcţie renală afectată.Afectarea funcţiei hepatice 
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu afectare a funcţiei hepatice, Imodium trebuie utilizat cu precauţie la astfel de pacienţi datorită unei metabolizări reduse la primul pasaj hepatic (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).Mod de administrare 
Comprimatul orodispersabil trebuie pus pe limbă. Acesta se va dizolva şi va fi înghiţit cu salivă. Nu este necesar aportul de lichide pentru comprimatul orodispersabil. 
Contraindicații

- Imodium 2 mg comprimate orodispersabile este contraindicat în cazul pacienţilor cu hipersensibilitate cunoscută la clorhidratul de loperamidă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. 
Clorhidratul de loperamidă nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 2 ani 
Imodium 2 mg comprimate orodispersabile nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 6 ani; Imodium , comprimate orodispersabile nu trebuie utilizat ca tratament de bază: 
la pacienţii cu dizenterie acută, caracterizată prin scaune cu sânge şi febră mare; 
la pacienţii cu colită ulceroasă acută; 
la pacienţii cu enterocolită bacteriană produsă de microorganisme agresive, inclusiv Salmonella, Shigella şi Campylobacter; 
la pacienţii cu colită pseudomembranoasă asociată cu utilizarea antibioticelor cu spectru larg. 
Clorhidratul de loperamidă nu trebuie utilizat când trebuie evitată inhibarea peristaltismului datorită posibilului risc de consecinţe semnificative, inclusiv ileusul, megacolonul şi megacolonul toxic. Administrarea clorhidratului de loperamidă trebuie întreruptă prompt dacă apar constipaţie, distensie abdominală sau ileus. 
Atenționări

Tratamentul diareei cu clorhidrat de loperamidă este numai simptomatic. Ori de câte ori poate fi determinată etiologia de bază, trebuie administrat tratamentul specific, dacă este adecvat (sau când este indicat). 
La pacienţii cu diaree, în special la copii, poate să apară o depresie hidro-electrolitică. În aceste cazuri, cea mai importantă măsură este administrarea adecvată de fluide şi tratamentul electrolitic de substituţie. 
În cazul diareii acute, dacă nu se observă nicio ameliorare în 48 ore de la începerea tratamentului, trebuie întreruptă administrarea Imodium şi se va reevalua schema de tratament. 
În cazul pacienţilor cu SIDA trataţi cu Imodium pentru diaree, terapia trebuie întreruptă la primele semne de distensie abdominală. La pacienţii bolnavi de SIDA trataţi cu clorhidrat de loperamidă au fost raportate cazuri izolate de megacolon toxic şi colită infecţioasă , determinate de agenţi patogeni bacterieni şi virali. 
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu afectare hepatică, clorhidratul de loperamidă trebuie utilizat cu precauţie la asemenea pacienţi datorită unei metabolizări reduse la primul pasaj. 
Acest medicament trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu disfuncţie hepatică deoarece poate determina supradozare relativă cu semne de toxicitate la nivelul SNC. 
Abuzul și administrarea greşită a clorhidratului de loperamidă, ca un substitut de opioid, au fost descrise la persoanele cu dependenţă de opioide (vezi Supradozaj). 
Medicamentul conţine sulfiţi. Poate provoca rar reacţii de hipersensibilitate grave şi bronhospasm. 
Deoarece medicamentul este metabolizat în cea mai mare parte şi metaboliţii sau medicamentul nemetabolizat sunt excretaţi în fecale, nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu tulburări renale. 
Au fost raportate evenimente cardiace, inclusiv prelungirea intervalului QT și torsada vârfurilor, în asociere cu supradozajul. Unele cazuri s-au soldat cu deces. Pacienții nu trebuie să depășească doza și/sau durata recomandată a tratamentului. 
Interacțiuni

Date non-clinice au arătat că loperamida este un substrat al glicoproteinei-P. Administrarea concomitentă de loperamidă (doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir, ambele inhibitoare de glicoproteină-P, a avut ca rezultat o creştere de 2–3 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă. Nu este cunoscută relevanța clinică a acestei interacţiuni farmacocinetice cu inhibitorii glicoproteinei-P atunci când loperamida este administrată la dozele recomandate (2 mg, până 16 mg doza maximă zilnică). 
Administrarea concomitentă de loperamidă (4 mg în doză unică) şi itraconazol, un inhibitor al CYP3A4 şi glicoproteinei-P, a dus la o creştere de 3-4 ori a concentraţiilor plasmatice de loperamidă. În acelaşi studiu, un inhibitor al CYP2C8, gemfibrozil, a crescut concentraţia de loperamidã de aproximativ 2 ori. Combinaţia de itraconazol şi gemfibrozil a dus la o creştere de 4 ori a concentraţiilor plasmatice maxime de loperamidă şi o creştere de 13 ori în expunerea plasmatică totală. Aceste creşteri nu au fost asociate cu efecte asupra sistemului nervos central (SNC), măsurate prin teste psihomotorii (de exemplu, somnolenţă subiectivã si testul substituţiei cifră-simbol). 
Administrarea concomitentă de loperamidă (16 mgF în doză unică) şi ketoconazol, un inhibitor al CYP3A4 şi glicoproteinei-P, a dus la o creştere de 5 ori a concentraţiilor plasmatice de loperamidă. Această creştere nu a fost asociată cu efecte farmacodinamice crescute, măsurate de pupilometrie. 
Tratamentul concomitent cu desmopresină administrată oral a determinat o creştere de 3 ori a concentraţiilor plasmatice de desmopresină, probabil ca urmare a motilităţii gastrointestinale mai lente. 
Se considerã că medicamentele cu proprietăţi farmacologice similare pot potenţa efectul loperamidei şi medicamentele care accelerează tranzitul gastrointestinal pot scădea efectul acesteia. 
Sarcina

Deşi studiile la animale nu au evidenţiat efecte embriotoxice şi teratogene, beneficiul terapeutic trebuie cântărit împotriva riscurilor potenţiale înainte de administra clorhidratul de loperamidă la femeile însărcinate, mai ales în timpul primului trimestru de sarcină. 
Cantităţi mici de loperamidă pot trece în laptele matern. Prin urmare, nu este recomandată administrarea clorhidratului de loperamidă în timpul alăptării. 
Condus auto

Loperamida poate provoaca uneori oboseală, somnolenţă,sau ameţeli,la stabilirea sindromului diareic. Prin urmare, se recomandă prudenţă atunci când conduceţi vehicule sau manipulaţi utilaje. 
Prospect

http://www.anm.ro/_/_PRO/PRO_7810_15.06.15.pdf

Socant! Farmacistii nu vor sa stii asta!!! Poti gasi Imodium 2mg x 6cp.orodisp la pretul cel mai mic. Ala cum!