Marca: Zentiva

Compoziţie
Fiola incoloră (soluţia A) conţine hemisuccinat de hidrocortizonă 25 mg şi polietilenglicol
 400. Fiola brună (soluţia B) cu solvent conţine: hidrogenocarbonat de sodiu, apă distilată pentru
 preparate injectabile. Grupa farmacoterapeutică: glucocorticoizi de uz sistemic
Indicaţii terapeutice
Hemisuccinatul de hidrocortizonă este indicat în stări de şoc, edem laringian, insuficienţă
 respiratorie acută, stare de rău astmatic, edem pulmonar toxic, edem Quincke, stări comatoase, encefalită acută, meningită acută, insuficienţă corticosuprarenaliană acută. Contraindicaţii
Nu există contraindicaţii absolute ale glucocorticoizilor, atunci când administrarea acestora
 este de importanţă vitală. Precauţii
Glucocorticoizii sunt medicamente foarte eficace, deosebit de utile terapeutic, dar cu risc
 mare de reacţii adverse, inclusiv corticodependenţă. Prescrierea trebuie făcută cu atenţie, tratamentul se face sub control medical şi, în măsura posibilului, se va evita administrarea timp îndelungat a dozelor mari. Interacţiuni
Medicamente care pot provoca torsada vârfurilor (astemizol, terfenadină, bepridil,
 eritromicină intravenos, halofantrină, pentamidină, sparfloxacină, sultopridă, vincamină), inclusiv unele antiaritmice (amiodaronă, bretilium, disopiramidă, chinidină, sotalol): risc crescut de aritmii severe, îndeosebi la persoanele cu interval QT prelungit şi în condiţii de hipokaliemie. Asocierea este contraindicată, iar în cazul antiaritmicelor cu risc se impune multă prudenţă;
 hipokaliemia trebuie corectată. Medicamente hipokaliemiante (diuretice, purgative, amfotericină B intravenos): risc
 crescut de hipokaliemie. Digitalice: hipokaliemia provocată de dozele mari de glucocorticoizi, administrate timp
 îndelungat, creşte riscul aritmiilor digitalice. Insulină, metformină, sulfamide antidiabetice: este posibilă micşorarea eficacităţii acestora
 datorită favorizării hiperglicemiei de către glucocorticoizi; poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină sau antidiabetice orale. Anticoagulante: risc hemoragic crescut în cazul asocierii cu glucocorticoizi în doze mari
 sau în tratament prelungit. Antihipertensive: eficacitatea acestora poate fi micşorată datorită favorizării retenţiei
 hidrosaline de către glucocorticoizi. Acid acetilsalicilic: glucocorticoizii pot scădea salicilemia, prin creşterea eliminării
 salicilatului; la oprirea tratamentului cu glucocorticoizi salicilemia poate creşte. Carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, primidonă, rifabutină, rifampicină şi alte
 medicamente inhibitoare enzimatice: posibilitatea micşorării concentraţiei plasmatice de glucocorticoizi, cu diminuarea eficacităţii. Izoniazidă: posibilitatea scăderii nivelului plasmatic al chimioterapicului, probabil datorită
 favorizării metabolizării sale. Atenţionări speciale
Glucocorticoizii administraţi timp lung, în doze mari deprimă axul hipotalamo-hipofizocorticosuprarenalian,
 cu fenomene de hipocorticism endogen şi dependenţă de tratamentul hormonal. Oprirea bruscă a administrării poate determina exacerbarea simptomelor bolii tratate, chiar fenomene de insuficienţă suprarenală. Pentru profilaxia insuficienţei corticosuprarenale este necesară indicarea cu discernământ a medicaţiei cortizonice şi evitarea tratamentului prelungit cu doze mari. Pentru evitarea fenomenelor de hipocorticism endogen, oprirea tratamentului cortizonic se va face prin diminuarea progresivă a dozelor. Pacienţii aflaţi sub tratament cu glucocorticoizi trebuie avertizaţi asupra necesităţii creşterii dozei zilnice în situaţii de stress, de exemplu în caz de intervenţii chirurgicale, traumatisme, infecţii etc. Ulcerul gastroduodenal activ reprezintă o contraindicaţie relativă a corticoterapiei; atunci
 când administrarea glucocorticoizilor este indispensabilă, se recomandă asocierea cu inhibitori ai secreţiei gastrice acide şi evitarea tratamentului prelungit. În caz de ulcer în antecedente, administrarea glucocorticizilor necesită multă prudenţă şi supraveghere medicală atentă Datorită efectului antiinflamator şi imunosupresiv, glucocorticoizii favorizează dezvoltarea
 infecţiilor – infecţiile bacteriene localizate se pot generaliza, tuberculoza poate fi reactivată, micozele locale pot deveni sistemice, virozele (îndeosebi herpesul ocular, zona zoster şi varicela) se pot exacerba, unele parazitoze se agravează. Semnele evolutive de infecţie pot fi mascate. Dacă apare o infecţie în timpul tratamentului cortizonic, este obligatorie instituirea tratamentului
 antiinfecţios specific. Glucocorticoizii pot fi utili în cazuri selecţionate de infecţii (acţionând prin creşterea
 capacităţii organismului de a face faţă situaţiei de criză şi/sau prin efectul antiinflamator). Pot  beneficia de glucocorticoizi infecţiile grave însoţite de şoc, formele grave de tuberculoză, encefalitele virale acute. Tratamentul cortizonic se efectuează obligatoriu sub protecţie cu chimioterapice antimicrobiene adecvate. Glucocorticoizii favorizează dezvoltarea osteoporozei. Pentru profilaxia osteoporozei
 cortizonice se recomandă folosirea de doze cât mai mici, o dietă bogată în proteine şi tratament specific. La copii, glucocorticoizii inhibă maturarea osoasă şi pot întârzia creşterea. Acest efect
 poate fi minimalizat prin evitarea tratamentului îndelungat cu doze mari. Glucocorticoizii pot provoca fenomene de excitaţie centrală, chiar fenomene psihotice.
 Indicarea la bolnavii cu antecedente psihotice este justificată numai în situaţii de excepţie, ţinând  seama de posibilitatea decompensării afecţiunii psihiatrice. Glucocorticoizii au efect hiperglicemiant. Folosirea la persoanele cu antecedente heredocolaterale
 de diabet zaharat impune prudenţă. Diabetul manifest este o contraindicaţie relativă. Când administrarea de glucocorticoizi este indispensabilă, este necesară reevaluarea
 tratamentului antidiabetic, pentru menţinerea glicemiei sub control. Hidrocortizonul trebuie folosit cu grijă în toate situaţiile în care retenţia hidrosalină poate fi  dăunătoare – insuficienţă cardiacă, hipertensiune arterială, epilepsie. În timpul tratamentului se recomandă evitarea consumului excesiv de sare. Dozele mari şi tratamentul îndelungat cu glucocorticoizi pot provoca hipokaliemie.
Administrarea glucocorticoizilor necesită prudenţă la vârstnici, la pacienţi cu colită
 ulceroasă (risc de perforaţie), anastomoze intestinale recente, insuficienţă renală, insuficienţa hepatică, miastenia gravis. Sportivii trebuie atenţionaţi că hidrocortizonul şi alţi glucocorticoizi sistemici sunt incluşi
 pe lista substanţelor dopante. Sarcina şi alăptarea
Glucocorticoizii traversează bariera placentară. Studii epidemiologice nu au evidenţiat
 efecte malformative la om, în cazul utilizării glucocorticoizilor în primul trimestru de sarcină. Corticoterapia de lungă durată în timpul sarcinii poate întârzia creşterea fătului. Dozele mari
 administrate la femeia însărcinată pot provoca, excepţional, insuficienţă corticosuprarenală la nou-născut. În general, glucocorticoizii trebuie folosiţi în timpul sarcinii numai la indicaţia şi sub supravegherea medicului, după evaluarea atentă a raportului risc potenţial fetal/beneficiu terapeutic matern. Deoarece glucocorticoizii se excretă în lapte, alăptarea trebuie evitată în timpul
 tratamentului. Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Glucocorticoizii nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze şi mod de administrare
Adulţi: dozele recomandate în stările de şoc sunt de 10-20 mg hemisuccinat de
 hidrocortizonă/kg (500 mg-1 g), în injecţie intravenoasă lentă, repetat la nevoie. Pentru alte indicaţii pot fi suficiente doze de 100-200 mg hidrocortizon hemisuccinat. Copii: în insuficienţa corticosuprarenală acută doza recomandată este de 0,25-0,5 mg
 hemisuccinat de hidrocortizonă/kg şi zi, administrată intravenos, fracţionat la intervale de 8 ore;pentru alte indicaţii doza recomandată este de 5 mg hemisuccinat de hidrocortizonă/kg, repetat la nevoie. În general, tratamentul este de scurtă durată; la nevoie, se continuă cu administrarea orală.
Deoarece efectul apare în 2-6 ore, în anumite situaţii este necesară asocierea altor
 medicamente cu acţiune rapidă – de exemplu adrenalină în şocul anafilactic. Se extrage în seringă solventul din fiola de sticlă brună. Se adaugă solventul peste soluţia
 de hemisuccinat de hidrocortizonă. Se recomandă folosirea unui alt ac pentru injectarea soluţiei astfel obţinute. Reacţii adverse
Deşi este posibilă apariţia reacţiilor adverse specifice glucocorticoizilor, pentru
Hidrocortizon Hemisuccinat au fost raportate numai următoarele reacţii adverse, datorită
 administrării pe perioade scurte: Tulburări hidroelectrolitice:
- tendinţa de retenţie hidrosalină, cu posibilitatea unor consecinţe nedorite în caz de
 insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială; - hipokaliemie cu risc crescut de aritmii.
Tulburări neuropsihice:
- euforie, stare de excitaţie, insomnie;
- tulburări psihotice de tip maniacal, stări confuzionale, stare depresivă.
Tulburări digestive:
- ulceraţii ale mucoasei gastroduodenale mergând până la ulcer; perforaţii şi hemoragii
 digestive; - pancreatită acută (rareori, semnalată mai ales la copii).
Supradozaj
Nu au fost semnalate cazuri de supradozaj.
Păstrare
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
A se păstra la temperaturi între 15-25°C, ferit de căldură şi lumină, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
 Ambalaj Cutie de carton cu capac şi grătar interior conţinând 50 fiole de sticlă incoloră cu soluţie de
 hemisuccinat de hidrocortizonă (soluţia A) şi 50 fiole de sticlă brună cu soluţie hidrogencarbonat  de sodiu (soluţia B). Producător
S.C. ZENTIVA S.A.
Deţinătorul Autorizaţiei de punere de piaţă
S.C. ZENTIVA S.A.
B-dul Theodor Pallady nr.50
Sector 3, 032266 Bucureşti, România
Data ultimei verificări a prospectului
Aprilie, 2006

Socant! Farmacistii nu vor sa stii asta!!! Poti gasi HIDROCORTIZON HEMISUCCINAT x 5 SOL. INJ. I.V. 25mg/5ml ZENTIVA S.A. la pretul cel mai mic. Ala cum!