Marca: Sandoz

În acest prospect găsiţi:
1. Ce este Amoxicilina Sandoz şi pentru ce se utilizează
2. Înainte să luaţi Amoxicilina Sandoz
3. Cum să luaţi Amoxicilina Sandoz
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Amoxicilina Sandoz
6. Informaţii suplimentare
1. CE ESTE AMOXICILINA SANDOZ ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Tratamentul infecţiilor produse de microorganisme sensibile la amoxicilină:
- bronşită acută şi acutizări ale bronşitei cronice (inflamaţie a bronhiilor);
- pneumopatii acute (pneumonie bacteriană – infecţie bacteriană a plămânilor);
- infecţii ORL - otită medie acută (infecţie a urechii), angină (infecţie la nivelul gâtului), sinuzită
 (inflamaţie a sinusurilor); - infecţii ale aparatului urinar – pielonefrită (inflamaţie a rinichilor), cistită (inflamaţie a vezicii urinare),
 uretrită (inflamaţie la nivelul ureterului); - infecţii gonococice endocervicale şi uretrale necomplicate (eventual în asociere cu probenecid) (infecţii
 la nivelul zonei genitale); Se mai poate utiliza în:
- infecţii abdominale;
- profilaxia endocarditei bacteriene (o infecţie la nivelul inimii);
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi;
- infecţii stomatologice;
- febră tifoidă;
- infecţii digestive şi biliare;
- boala Lyme;
- adjuvant în tratamentul gastritei (inflamaţiei la nivelul stomacului) şi ulcerului gastric sau duodenal
 provocate de Helicobacter pylori, în asociere cu metronidazol şi subcitrat de bismut; - infecţii cu Chlamidia sp. la gravide.
2. ÎNAINTE SĂ LUAŢI AMOXICILINA SANDOZ
Nu luaţi Amoxicilina Sandoz
-dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la amoxicilină sau la oricare dintre celelalte componente ale
 Amoxicilina Sandoz. -dacă sunteţi alergic la antibiotice din grupa penicilinelor.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Amoxicilina Sandoz
- Înainte de a utiliza tratamentul cu amoxicilină trebuie să fiţi evaluat atent în legatură cu reacţiile de
 hipersensibilitate anterioare la peniciline şi cefalosporine. - Trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate încrucişate (10%-15%)
 cu cefalosporine. Ocazional au fost raportate reacţii de hipersensibilitate letale (anafilactoide) la utilizarea tratamentului cu peniciline. Este mai probabil ca aceste reacţii să apară în caz de antecedente de hipersensibilitate la antibioticele beta-lactamice. - Dacă aveţi afectare severă a rinichilor excreţia amoxicilinei va fi întârziată şi, în funcţie de gradul de
 insuficienţă, poate fi necesară reducerea dozei zilnice totale. - Trebuie luate măsuri de precauţie la prematuri şi în perioada neonatală: trebuie monitorizate funcţiile
 rinichilor, ficatului şi a sângelui. - Utilizarea prelungită a amoxicilinei poate duce ocazional la o creştere a organismelor rezistente sau a
 fungilor. Prin urmare trebuie să fiţi urmărit cu atenţie pentru suprainfecţii. - Şocul anafilactic şi alte reacţii alergice severe sunt rare în timpul administrării orale de amoxicilină.
Însă, dacă apar aceste reacţii, trebuie luate măsuri terapeutice de urgenţă adecvate.
- Prezenţa unor concentraţii urinare mari de amoxicilină poate determina precipitarea produsului în
 cateterele urinare. Prin urmare, cateterele trebuie inspectate vizual periodic. La doze mari, ingestia de lichide şi eliminarea de urină trebuie menţinute pentru a minimiza posibilitatea apariţiei cristaluriei determinate de amoxicilină. - Amoxicilina nu trebuie utilizată în tratamentul infecţiilor bacteriene dacă aveţi infecţii virale, leucemie
 limfatică acută sau mononucleoză infecţioasă deoarece erupţiile de la nivelul pielii (mobiliforme) au fost asociate cu febra glandulară în cazul administrării amoxicilinei. - Trebuie avută în vedere colita pseudomembranoasă în cazul diareei persistente (în cele mai multe cazuri
 determinată de Clostridium difficile). În acest caz tratamentul cu amoxicilină trebuie întrerupt şi trebuie iniţiat un tratament adecvat. Utilizarea antiperistalticelor este contraindicată. - Similar altor antibiotice beta-lactamice, pe parcursul tratamentului cu doze mari trebuie determinată
 periodic formula sanguină. - Tratamentul cu antibiotice beta-lactamice în doze mari în cazul afectării severe a rinichilor sau a
 antecedentelor de convulsii, epilepsie tratată şi afectare a meningelui, poate determina excepţional convulsii. - Apariţia unor reacţii generalizate la nivelul pielii asociată cu febră şi pustule la începutul tratamentului
 poate determina suspectarea pustulozei exantematice acute; aceasta necesită întreruperea tratamentului şi administrarea ulterioară a amoxicilinei este contraindicată. - Este necesară ajustarea dozei de anticoagulante (medicamente care subţiază sângele) în cazul
 administrării concomitente de amoxicilină. Folosirea altor medicamente
Nu se recomandă administrarea concomitentă
Allopurinol - administrarea concomitentă a acestuia poate determina apariţia reacţiilor alergice la nivelul
 pielii, prin urmare nu este recomandată. Digoxină – este necesară ajustarea dozei de digoxină.
Anticoagulante - administrarea concomitentă de amoxicilină şi anticoagulante din clasa cumarinicelor
 poate prelungi timpul de sângerare, prin urmare este necesară ajustarea dozei anticoagulantelor. Infecţiile şi manifestările inflamatorii, vârsta şi statusul general al pacientului sunt factori de risc. Metotrexat - în urma interacţiunii dintre amoxicilină şi metotrexat s-a raportat toxicitate la metotrexat,
 prin urmare concentraţiile plasmatice ale metotrexatului trebuie urmărite cu atenţie în cazul administrării     concomitente de amoxicilină şi metotrexat. Se recomandă prudenţă la utilizarea concomitentă a amoxicilinei cu:
Contraceptive orale - administrarea amoxicilinei poate determina scăderea tranzitorie a concentraţiei
 plasmatice de estrogen şi progesteron şi poate reduce eficacitatea contraceptivelor orale. Se recomandă măsuri contraceptive nehormonale suplimentare. Alte forme de interacţiuni:
- Eliminarea forţată a urinii determină reducerea concentraţiilor sanguine prin creşterea eliminării
 amoxicilinei. - Atunci când se testează prezenţa glucozei în urină în timpul tratamentului cu amoxicilină se recomandă
 folosirea metodelor glucozo-oxidazei. Datorită concentraţiilor mari ale amoxicilinei în urină sunt frecvente rezultatele fals pozitive la utilizarea metodelor chimice. - Amoxicilina poate reduce cantitatea de estriol urinar la femeile gravide.
- În concentraţii mari, amoxicilina scade concentraţia de zahăr în sânge.
- Amoxicilina interferă cu testarea proteică atunci sând sunt folosite metode colorimetrice.
Folosirea Amoxicilina Sandoz împreună cu alimente şi băuturi
Amoxicilina poate fi administrată în timpul meselor sau înainte de masă deoarece alimentele nu
 influenţează efectul produsului medicamentos. Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
 medicament. Sarcina
Amoxicilina traversează bariera placentară, iar concentraţiile plasmatice fetale sunt de aproximativ 25-30
 % din concentraţiile plasmatice materne. Datele provenite din utilizarea amoxicilinei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate. Studiile la
 animale sunt insuficiente pentru evidenţierea efectelor toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea Amoxicilinei Sandoz în timpul sarcinii.
Alăptarea
Amoxicilina se excretă în laptele uman într-o asemenea cantitate încât este posibilă apariţia de efecte
 asupra nou-născuţilor/sugarilor alăptaţi. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a se abţine de la tratamentul cu Amoxicilina
 Sandoz, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeie. Oricum, alăptarea trebuie întreruptă dacă la nou-născut apar tulburări gastro-intestinale (diaree, candidoză) sau erupţii tranzitorii cutanate. Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Amoxicilina Sandoz nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
3. CUM SĂ LUAŢI AMOXICILINA SANDOZ
Utilizaţi întotdeauna Amoxicilina Sandoz exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să
 discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Doze şi mod de administrare
Adulţi şi adolescenţi
În general, doza uzuală este de 250-500 mg amoxicilină la intervale de 8 ore.
Pentru bolnavi care necesită profilaxia endocarditei bacteriene se administrează 3 g amoxicilină cu o oră
 înainte de o intervenţia stomatologică, apoi 1,5 g amoxicilină după 6 ore de la intervenţie. În cazul infecţiei cu Chlamydia la femeile gravide doza este de 500 mg amoxicilină la intervale de 8 ore,
 timp de 7-10 zile. În gastrită şi ulcer gastric sau duodenal provocate de Helicobacter pylori doza recomandată este de 500
 mg amoxicilină de 4 ori pe zi sau de 750 mg amoxicilină de 3 ori pe zi. În boala Lyme se administrează 250-500 mg amoxicilină de 3-4 ori pe zi, timp de 3-4 săptămâni.
Durata tratamentului este determinată de răspunsul clinic. În caz de eşec este necesară reluarea
 tratamentului. Nu trebuie depăşită doza zilnică maximă de 4,5 g amoxicilină.
Copii cu greutate corporală peste 20 kg
Obişnuit 25-50 mg amoxicilină/kg pe zi repartizată în 3 prize egale la intervale de 8 ore. În funcţie de
 natura şi gravitatea infecţiei doza poate fi crescută. Durata tratamentului este în funcţie de răspunsul clinic. Pentru copii cu greutatea corporală sub 20 kg este de preferat o altă formă farmaceutică adecvată vârstei.
Capsulele se înghit întregi cu un pahar cu apă.
Dacă aţi luat mai mult Amoxicilina Sandoz decât trebuie
Dacă aţi utilizat o doză mai mare de medicament trebuie imediat să contactaţi medicul dumneavoastră sau
 farmacistul. Simptomele supradozajului
În general utilizarea amoxicilinei nu se asociază cu efecte toxice acute, chiar dacă se ingeră accidental
 doze mari. Supradozajul poate determina simptome cum sunt tulburări gastro-intestinale, renale şi neuropsihice şi dezechilibre ale fluidelor şi electroliţilor. La pacienţii cu insuficienţă severă a rinichilor dozele mari pot determina semne de toxicitate la nivelul acestora. Este posibil să apară cristale în urină. Nu există un antidot specific în cazul supradozajului cu amoxicilină. Tratamentul constă în administrarea
 primară de cărbune activ (lavajul gastric nu este de obicei necesar) sau măsuri simptomatice. Trebuie acordată o atenţie deosebită balanţei fluidelor şi electroliţilor. Amoxicilina poate fi eliminată prin hemodializă.
Dacă aţi uitat să luaţi Amoxicilina Sandoz
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Amoxicilina Sandoz
Este important să luaţi Amoxicilina Sandoz atât timp cât vă prescrie medicul dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră
 sau farmacistului. 4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Amoxicilina Sandoz poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
 persoanele. Foarte frecvente care afectează mai mult de 1 pacient din 10
Frecvente care afectează mai puţin de 1 din 10 pacienţi
Mai puţin frecvente care afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi
Rare care afectează mai puţin de 1 din 1000 pacienţi
Foarte rare care afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi
Cu frecvenţă necunoscută care nu poate fi estimată din datele disponibile
Reacţii adverse mai puţin frecvente
-Suprainfecţii şi colonizări cu microorganisme rezistente sau fungi cum sunt candidoza orală şi vaginală
 după administrarea prelungită şi repetată de amoxicilină, creşterea moderată şi tranzitorie a enzimelor ficatului. Reacţii adverse frecvente
-Tulburări la nivelul stomacului, greaţă, lipsa apetitului alimentar, vărsături, gaze, diaree apoasă, diaree,
 erupţie la nivelul mucoaselor (în special la nivelul gurii), uscăciune a gurii, tulburări ale gustului. Aceste manifestări la nivelul sistemului gastro-intestinal sunt uşoare şi de obicei dispar pe parcursul tratamentului sau foarte curând după oprirea acestuia. Frecvenţa acestor reacţii adverse poate fi redusă prin administrarea amoxicilinei în timpul meselor, reacţii la nivelul pielii precum erupţie, mâncărime, urticarie; erupţie morbiliformă tipică ce apare la 5-11 zile după iniţierea tratamentului. Apariţia imediată a urticariei indică o reacţie alergică la amoxicilină, situaţie în care tratamentul trebuie întrerupt. Reacţii adverse rare
-Scădere a numărului unor celule ale sângelui numite eozinofile şi scădere a numărului celulelor roşii ale
 sângelui prin distrugerea acestora, inflamaţie a laringelui, boala serului, inflamaţie alergică a vaselor de sânge, reacţie alergică severă (şoc anafilactic), manifestări la nivelul sistemului nervos central precum mobilitate accentuată, ameţeli şi convulsii. Convulsiile pot apare la pacienţii cu afectare severă a rinichilor, epilepsie, inflamaţie a meningelui sau la cei cărora li se administrează doze mari, decolorare superficială a dinţiilor (în special la administrarea suspensiilor). În general decolorarea poate fi eliminată prin periaj dentar. Alte reacţii adverse: inflamaţie a ficatului şi colorarea în galben a pielii şi a albului ochilor, reacţie alergică severă (edem Quincke), erupţie la nivelul pielii, pustuloză generalizate, sindromul Lyell, sindromul Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, buloasă şi dermatită exfoliativă, nefrită interstiţială acută, formare de cristale în urină, febră medicamentoasă Reacţii adverse foarte rare
-Scădere a numărului unor celule albe ale sângelui numite leucocite, scădere a numărului anumitor celule
 albe ale sângelui numite neutrofile, scădere a numărului anumitor celule albe ale sângelui numite granulocite, scădere a numărului anumitor celule ale sângelui numite plachete, scădere a numărului tuturor celulelor sanguine, scădere a numărului anumitor celule roşii ale sângelui, abolire a funcţiei măduvei osoase, absenţa producerii anumitor celule albe ale sângelui numite neutrofile, prelungirea timpului de sângerare şi prelungirea timpului de protombină. Toate au fost reversibile după încetarea tratamentului, Dacă apare diaree severă şi persistentă trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei în cazuri rare a colitei pseudomembranoase. Dacă vreuna dintre reacţiile alergice se agravează sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată
 în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului. 5. CUM SE PĂSTREAZĂ AMOXICILINA SANDOZ
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
A se păstra la temperaturi sub 25˚C, în ambalajul original.
Nu utilizaţi Amoxicilina Sandoz după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la
 ultima zi a lunii respective. Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să
 eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului. 6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine Amoxicilina Sandoz
Amoxicilina Sandoz 250 mg
-Substanţa activă este amoxicilina. O capsulă conţine amoxicilină 250 mg sub formă de amoxicilină
 trihidrat. Celelalte componente sunt dioxid de siliciu coloidal, talc, stearat de magneziu.
Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul
Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă
S.C. Sandoz S.R.L.,
Str. Livezeni nr.7A,
540472 Târgu Mureş,
România
Fabricantul
S.C. Sandoz S.R.L.,
Str. Livezeni nr.4,
540472 Târgu Mureş,
România
Acest prospect a fost aprobat în August 2012

Socant! Farmacistii nu vor sa stii asta!!! Poti gasi AMOXICILINA SANDOZ 250 mg CAPSULE x 20 CAPS. 250mg SANDOZ SRL la pretul cel mai mic. Ala cum!